Dacă stăm să judecăm după popularitatea de care se bucură în ultima perioadă, se poate spune că distopiile sunt noul negru. Și din păcate nu mă refer aici la Orwell sau Bradbury, cu maiestoasele lor 1984 sau Farenheit 451. Nu, distopiile care atrag atâția cititori în ziua de azi se încadrează în categoria young adult. De la Divergent, al Veronicai Roth, la Delirium-ul lui Lauren Oliver, tinerii mănâncă distopie pe pâine. Un fel de distopie hibridă, amestecată cu romantism, probleme parentale și pubertate. În fruntea lor? Suzanne Collins cu trilogia The Hunger Games.
Acțiunea
se petrece într-un timp nedefinit, pe teritoriul numit Panem, ridicat pe
ruinele Americii de Nord. Acesta conține Capitolul, o metropolă plină de
opulență, înconjurată de douăsprezece districte. Eroina noastră, Katniss
Everdeen (kudos pentru nume), provine din Districtul 12, cel mai sărac. Anual, în
Panem au loc Jocurile Foamei, o competiție până la moarte între 24 tineri aleși
aleatoriu, câte doi din fiecare District. Când numele surorii sale este extras
din urnă, Katniss se oferă voluntară pentru a o proteja. Astfel, ea pornește
într-o aventură alături de Peeta, celălalt tânăr ales să reprezinte Districtul
12. După o perioadă de antrenamente în Capitol, jocurile încep, iar concurenții
sunt nevoiți să ducă o luptă dificilă pentru supraviețuire, luptă care îi pune
în situația de a se ucide între ei. Unul singur poate fi învingător.
The Hunger Games nu duce lipsă de
originalitate sau de un fir epic interesant. Ba din contră, ideea în sine,
subiectul, este o mină de aur. Aceasta nu este exploatată însă la adevăratul ei
potențial. Problema cea mai mare a acestei cărți este scriitura. Și când spun
scriitură mă refer la stilul arid, pe alocuri lipsit de profunzime de a expune
a scriitoarei. Scene care ar trebui să sensibilizeze cititorul sunt expuse într-un
mod cât se poate de simplist și sacadat. Eroina se aseamănă uneori cu un robot,
despre care știm tot ce face dar care pare inuman prin lipsa reflexiei și a
sentimentelor.
Cu toate
acestea, The Hunger Games s-a bucurat
de un succes răsunător în rândul tinerilor. Volumul a fost ecranizat, iar
filmul a fost unul reușit. Superficialitatea lui Collins nu s-a transpus și pe
micul ecran, Katniss dobândind astfel o dimensiune mult mai complexă. Mai mult,
în scurt timp va apărea și continuarea, de la care multă lume se așteaptă să
fie un succes în box office.
The Hunger Games poate fi citită că o lectură ușoară și este
recomandabilă celor care preferă un volum ridicat de acțiune. Totodată, cei
care nu sunt deranjați de o scriitură lipsită de substrat pot găsi în acest
volum o lectură interesantă, pe un subiect care iese din tipare și care are
potențialul de a ține cititorul captivat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu